Cum a fost la UpGrade #8 sau despre cum cultivăm inovația în educație

La Întâlnirea UpGrade #8 din 28 februarie ne-am propus să răspundem la întrebarea Ce fac pentru a mă dezvolta și cum contribui la dezvoltarea educației?

Deși par să fie două teme, legătura dintre ele e atât de strânsă încât e greu să vorbim despre contribuția noastră la dezvoltarea educației fără să vorbim mai întâi despre dezvoltare personală. Și argumente sunt cel puțin două:

  • Nu-i poți crește pe alții mai mult decât ești tu.
  • Nu-i învățăm pe alții ceea ce vrem sau ceea ce trebuie, ci ceea ce suntem.

Cu aceste gânduri am început întâlnirea prin a răspunde la 3 întrebări:

  • Ce fac acum pentru dezvoltarea mea personală?
  • Ce mi-aș dori să fac pentru dezvoltarea personală?
  • De ce nu fac ceea ce mi-aș dori?12776641_10209093263679662_1711520827_o

Tehnici și atitudini

Au urmat discuții consistente și interesante, pentru că și de această dată la UpGrade în Educație au venit oameni foarte diverși, de vârste diferite și din diferite domenii de activitate, profesori, economiști, psihologi, comunicatori, manageri din ONGuri, formatori, studenți la facultăți economice și tehnice.  Astfel discuția a fost nuanțată și consistentă.

Lucia, psiholog la Grădinița ”Grădina Secretă” a sugerat să reformulăm a treia întrebare în De ce resurse am nevoie pentru a realiza ceea ce îmi doresc pentru dezvoltarea personală? pentru a transforma problema în soluții, ceea ce ne ajută să evităm barierele psihologice de la nivel inconștient.

Discuția s-a concentrat pe soluțiile pe care le putem aborda pentru a reuși să facem ceea ce ne dorim pentru dezvoltarea personală. Am vorbit despre planificare și prioritizare și am împărtășit diverse tehnici de planificare pe care le folosește fiecare: agenda, planificarea fixă și flexibilă, prioritizarea în funcție de importanță și urgență.

Am discutat și despre atitudinea noastră față de planificare. Câțiva participanți au recunoscut că resimt planificarea ca pe o presiune și pentru ei este mai degrabă o sursă de frustrări, iar alții au vorbit despre cum și-au schimbat atitudinea față de planificare atunci când au perceput-o ca pe un instrument și nu ca pe un scop în sine. Pentru ca planificarea de zi cu zi să fie eficientă e important să avem stabilite obiective pe termen lung. Ele ne ajută să ne prioritizăm activitățile, iar obiectivele, la rândul lor, e foarte important să fie în acord cu valorile noastre personale.

12767818_10209093264479682_2078066444_o

Așa cum în timpul săptămânii avem 1-2 zile libere, fără o programare foarte rigidă, tot așa odată la 4-6 săptpmâni e bine să avem câte o săptămână fără planificare în care să facem ce avem chef pe moment sau în care facem doar sarcinile obligatorii cum ar fi mersul la serviciu și în rest facem doar ce avem chef pe moment.

O altă idee este să Începem de la puțin, mai ales atunci când ne propunem să facem ceva nou și necunoscut sau atunci când ne este greu să începem o activitate, de exemplu învățarea unei limbi străine. Să ne programăm 10-15 minute în fiecare zi pentru acea activitate și treptat să creștem timpul pe care îl dedicăm. Dacă avem o oră pe zi acasă sau la serviciu în care stăm pe net, putem 10-15 minute din ea să le dedicăm activității propuse. Nu se întâmplă nimic grav dacă reducem statul pe net cu 15 minute, dar avem satisfacția că am făcut măcar ceva pentru obiectivul nostru.

Trebuie sau Vreau

O altă discuție interesantă a fost despre motivația personală de a face ceva și despre Trebuie și Vreau. Înlocuind Trebuie cu Vreau ne putem schimba atitudinea față de o anumită activitate, montându-ne pe o abordare pozitivă și constructivă. Impactul enunțurilor cu Vreau este și mai mare dacă adăugăm explicația sau motivația care este în acord cu valorile noastre. Vreau să merg la serviciu pentru că asta îmi oferă siguranță finanaciară și pentru mine este important să mă simt în siguranță. sau Vreau să merg la serviciu pentru că acolo socializez cu colegii și pentru mine socializarea este vitală.  

12789935_10209093266039721_1740822647_o

Provocări și competențe

În a doua parte a întâlnirii am discutat despre cum putem concretiza contribuția noastră la dezvoltarea educației. Am răspuns la întrebările:

  • Ce vreau eu să schimb/să dezvolt în educația din Moldova?
  • Ce pot eu să fac?

În discuția care a urmat am pus accent pe ceea ce poate face fiecare dintre noi sau ceea ce face deja. E foarte important ca obiectivele pe care ni le asumăm să țină de noi. Dacă îmi doresc ca părinții din Moldova să aibă o abordare conștientă în educarea copiilor lor, încep de la mine, să conștientizez și să-mi controlez propriul comportament. Asta ar putea să inspire pe altcineva mai mult decât dacă doar aș vorbi despre cât de important este să fim conștienți dar nu aș face nimic în această direcție. Dacă sunt psiholog sau trainer și îmi dezvolt abilități în acest domeniu, aș putea merge mai departe prin crearea unui curs de formare în domeniu sau prin asocierea cu alți părinți care împărtășesc aceleași idei. Astfel, crescând competențele noastre și lansându-ne în noi provocări, pas cu pas creștem impactul acțiunilor noastre.

Spirala Provocari Competente

 

Echilibrul

Viorica, profesoară de limba engelză la Liceul ”Ion și Doina Aldea Teodorovici” vorbea despre cât de important este ca profesor să mediezi comunicarea dintre copil și părinte atunci când observi că această comunicare este deficitară, chiar dacă nu ești diriginte. Vorbea aici despre capacitatea noastră de a ne asuma responsabilități care țin de puterile noastre și care pot avea impact pe termen lung. Sau mai vorbea despre schimbarea de atitudine pe care o poate aduce un profesor într-un sistem de educație autoritar, înterbând elevii ce vor să învețe sau ce vor să facă și astfel au scos procesul de învățare din limitele unei clase și au diversificat activitățile pe care le-au făcut împreună. De aceeași părere este și Svetlana, profesoară de limba română la Liceul ”N. Milescu Spătaru” care merge cu elevii la expoziții, în excursii sau reduce din temele pentru acasă, ca să le lase copiilor timp pentru activitățile lor preferate pentru că și acestea fac parte din procesul de învățare. Încă de la începutul întâlnirii Valentina, coordonator de muzică la Grădinița ”Grădina Secretă” cu o experiență de aproape 30 de ani în educație vorbea despre cât de important este să schimbăm abordarea autoritară în educație cu respectul pentru dreptul la alegere al celor care învață, indiferent ce vârstă au. E interesant să observi cum aceeași idee o împărtășesc și profesorii cu experiență de 20-30 de ani în sistem, dar și cei care sunt de 10 ani în școală. În final Svetlana ne-a atras atenția asupra importanței Echilibrului. Folosind Cupa lui Pitagora (cupa care se golește singură și nu te lasă să bei peste măsură) ne-a arătat cum putem pierde tot dacă exagerăm într-un anume domeniu. Iar Marin, student la Universitatea Tehnică atrăgea atenția în acest context că distracția nu este opusul învățării și dezvoltării, dimpotrivă, atunci când ne simțim bine creerul nostru funcționează mai bine și suntem mai deschiși la a învăța lucruri noi.

Iar următoarea Întâlnire UpGrade în Educație va fi tocmai despre Bucuria de a învăța. Metode eficiente de învățare., pe 17 martie, locația urmează s-o anunțăm. Urmăriți Pagina de Facebook UpGrade în Educație.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s