Cum e Şcoala Viselor Noastre

Ne-am întâlnit în seara lui 3 decembrie la Liceul Academiei de Ştiinţe din Moldova ca să visăm la şcoala pe care ne-o dorim. Argumentul e simplu, atunci când ne propunem să visăm, în loc să facem planuri, renunţăm la barierele mintale legate de ce e posibil şi ce nu. Şi în acest proces liber de visare descoperim că, defapt, posibilităţile sunt foarte la îndemână. Visarea sau construirea de viziuni e un proces în care ne descoperim pe noi.

12364414_10209001294816501_370959102_o

O A M E N I

Oamenii veniţi la întâlnirea UpGrade #6 au fost din cei mai diferiţi şi mai interesanţi. Au participat profesori şi educatori din instituţii de stat şi private, psihologi şi psihoterapeuţi, ong-işti din domeniul educaţiei şi social, studenţi, un sociolog, un jurnalist, mai mulţi părinţi şi mulţi elevi de la Liceul Academiei, originari din toată ţara, de la Ialoveni şi Călăraşi, până la Briceni şi Cahul.

I D E I

Am început discuţiile cu un exerciţiu de viziune. Am răspuns pe rând la 4 întrebări pentru a contura imaginea Şcolii de Vis. Au fost acceptate toate răspunsurile fără a fi criticate sau combătute. Iată ce a ieşit:

Şcoala Viselor Noastre-Viziune

Serghei Mocan, pedagog cu experienţă de peste 30 de ani, care a iniţiat şi conduce până în prezent un centru-tutorial pentru copiii consideraţi a fi “greu de educat” a confirmat din proprie experienţă că învăţarea în grupuri mixte cu copii de diferite vârste este foarte eficientă. Cei mari îşi dezvoltă responsabilitatea atunci când au grijă de cei mai mici, iar cei mici învaţă mai uşor de la un seamăn mai mare decât de la un adult.

Pavel Cerbuşcă, profesor şi vice-director la Liceul Academiei ne-a provocat cu o serie de întrebări şi ne-a prezentat un filmuleţ realizat de elevii liceului despre cum ar vrea ei să fie şcoala.

Iată câteva dintre întrebări şi idei:

  • Este nevoie de consolidat o comunitate de persoane, care înţeleg ce tip de şcoală are nevoie societatea şi fiecare dintre noi: (elev, student, părinte, profesor, manager, persoane de decizie sau contribuabil).
  • Şcoala  – centru comunitar educaţional.
  • Calitatea în educaţie. Cine lucrează în şcoli şi în ce condiţii? Cine este responsabil de asigurarea calităţii în educaţie?
  • Autonomia şcolii – educă autonomia elevului, dar şi a lucrătorului din învăţământ – factor de stimulare a potenţialului creativ în educaţie.
  • Noile Educaţii:  Care sunt disciplinele solicitate de elevi şi câte? Ce rol are mentoratul? De ce tinerii ar trebui să fie implicaţi în voluntariat?
  • Cum se schimbă rolul Societăţii Civile în condiţiile creşterii cerinţelor faţă de educaţie?
  • Predarea – învăţarea – evaluarea. De ce deseori se neglijează învăţarea?
  • Evaluarea – cea mai dificilă problemă a educaţiei. De ce, de regulă, se notează nu ceea ce ştie şi poate elevul, dar ceea ce nu ştie şi nu poate? Ce rol are nota? Cum pot fi stimulaţi elevii să înveţe fără note?
  • Cine suntem şi ce ne dorim? Ne dorim să devenim cineva, cum o facem? Cum să ne debarasăm de stereotipuri şi prejudecăţi?

12355704_10209001296496543_707684678_o

În partea a doua a întâlnirii am continuat cu discuţii libere.

Discuţiile au fost constructive, argumentele pertinente şi dezbaterile dinamice.  Deşi expunerea mea este una liniară, încercaţi să percepeţi ideile de mai jos ca piese dintr-un puzzel. 

E curios să observi cum un director de liceu şi alţi profesori combat sistemul, nu sunt de acord cu el, iar un elev îl apără. În acest schimb de idei am putut contura limitele rezonabilului. De exemplu, s-a lansat ideea că evaluarea așa cum se face acum este inutilă, că notele de la un examen nu spun mare lucru despre capacităţile reale ale persoanei. Dar Cristina, elevă la Liceul Academiei a atras atenţia că elevii în procesul de învăţare au nevoie de nişte indicatori de performanţă, de nişte repere. Evaluarea prin note poate fi înlocuită cu evaluarea calitativă prin feed-back şi cantitativă prin indicatori de performanţă, dar să nu fie o evaluare care pune în competiţie, ci una care te orientează, îţi arată ce ai reuşit şi unde mai ai de lucrat.

În acest context, Tatiana Balan, de la grădiniţa particulară “Grădina Secretă” a atras atenţia asupra faptului că activitatea profesională și viața în general implică și concurență, și stres, de ce i-am ocroti pe copii de acestea în şcoală? Dar ideea unei şcoli şi în general a unei educaţii bazate pe bucurie şi fericire nu este de a crea o seră ce ar izola copilul de lumea reală, ci de a oferi copilului resursele emoţionale necesare pentru a face faţă provocărilor cu mai multă încredere. O persoană ce creşte într-un mediu pozitiv, cu dragoste şi atenţie este mai încrezătoare şi depăşeşte mai uşor problemele, are mai multă iniţiativă şi spirit antreprenorial.

Care este rostul şcolii? De ce ar merge un copil la şcoală, mai ales în condiţiile în care accesul la informaţie este atât de facil?, a întrebat Ionatan Mocanu, student. “Nu aş vrea ca copilul meu să fie învăţat de un robot.” a spus Cristina. Învăţarea este mai eficientă când implică şi o investiţie emoţională, cu condiţia că sunt emoţii pozitive. Noi oamenii învăţăm unii de la alţii, învăţăm din interacţiune şi mai mult decât informaţii avem nevoie să învăţăm să relaţionăm, iar asta se poate realiza doar într-o comunitate. Liliana Nicolăescu-Onofrei a atras atenţia că şcoala poate oferi experienţe de relaţionare şi de învăţare mai diverse decât familia.

În acest context s-a mai observat că dacă şcoala îşi propune să ne pregătească de viaţă, aceasta ar trebui să fie viaţă, învăţarea să nu se întâmple doar între cei patru pereţi, iar învăţarea trebuie şi poate fi individualizată. Rostul educaţiei este de a permite fiecărei persoane să-şi descopere şi dezvolte capacităţile.

Învăţarea poate porni de la interesele fiecăruia, dar la fel de bine elevul poate fi pus în contexte de învăţare la care nu s-a gândit singur. Şi aici vorbim despre rolurile profesorului, pe lângă cel de ghid şi mentor este şi cel de creator de contexte de învăţare. Iar contextele de învăţare pot fi create atât în şcoală, cât şi în afara ei, atât de profesori, de elevi, dar şi de alte persoane din comunitate. Şi astfel am ajuns la ideea şcolii ca mediu de învăţare pentru întreaga comunitate, nu doar pentru copii. În şcoală se pot întâmpla evenimente şi activităţi în care să fie implicată întreaga comunitate şi din care să aibă de învăţat persoane de toate vârstele. Sala de sport ar putea fi accesibilă pentru toată comunitatea sau la lecţiile de limbi străine ar putea veni şi adulţii din comunitate care au această necesitate.

De aici am ajuns la percepţiile pe care le avem despre educaţie. Contrar unor percepţii că educaţia sau învăţarea s-ar face doar în prima parte a vieţii şi că reprezintă un proces de acumulare, devine tot mai răspândită înţelegerea că educaţia durează toată viaţa, că învăţarea e o nevoie cu care ne naştem şi un proces continuu. Învăţarea este un drum cu două sensuri, în acest proces învaţă nu doar cel care este învăţat (elevul), dar şi cel care învaţă (pedagogul).

Tot în acest context, Iurie Cristea, directorul Liceului Academiei spunea adresându-se elevilor că multe din cele învăţate acum în şcoală nu le vor fi de folos în viaţă, că toată viaţa vor învăţa o groază de lucruri noi şi vor trebui tot timpul să se adapteze la situaţii noi. Iar procesul de învăţare prin care trec acum să-l ia ca pe o aventură, ca pe o joacă chiar, să trăiască cu bucurie această perioadă. Nici BAC-ul nu este un motiv de îngrijorare, aşa cum de rezultatele acestui examen nu depinde succesul în viaţă.

Pavel Cerbuşcă a atras atenţia că şcoala ar trebui să acorde o mai mare atenţie dezvoltării emoţionale, nu doar celei cognitive aşa cum se pun accentele acum.

12364330_10209001296336539_483360174_o

Este un mare beneficiu faptul că azi avem acces la un sisitem public de educaţie şi că este o normalitate ca fiecare copil să meargă la şcoală. Doar că această maşină inventată în secolul XIX are nevoie de nişte îmbunătăţiri, motorul pe aburi poate fi înlocuit cu unul electric. Şcoala nu ar trebui să stabilească priorităţi fără să ţină cont de nevoile individuale. De exemplu, de ce în toate şcolile se face matematică, dar nu în toate se face teatru sau dans? Probabil mulţi dintre noi au avut mai multe situaţii în viaţă când au simţit nevoia de a putea dansa decât de a utiliza sin şi cos. Cu siguranţă matematica este interesantă şi utilă, dar asta n-ar trebui s-o facă mai obligatorie decât teatrul care nu este mai puţin interesant şi util în dezvoltarea unei persoane, totul depinde de priorităţile celui care face alegerea. Nu poate o singură instituţie (Ministerul Educaţiei) să stabilească aceste priorităţi pentru toţi.

S E N Z A Ţ I I

Ne dorim lucruri posibile sau altfel spus tot ce ne dorim, ce ne imaginăm e posibil. Iar dacă ne uităm la răspunsurile de la cele 4 întrebări de la început vedem că Şcoala Viselor Noastre este una foarte realistă. Unele elemente se implementează deja în diverse contexte din Moldova. Chiar dacă sunt exemple insulare, e o dovadă că se poate. Chiar Liceul Academiei este un bun exemplu în acest sens. Aici, de câţiva ani, elevii îşi aleg materiile şi nivelul la care le studiază (de bază sau avansat). Tot aici se aplică mentoratul, când un elev bun într-un domeniu le predă colegilor săi. Folosind mentoratul, liceul a putut asigura şi clase de arte pentru cei interesaţi (pictură, dans, chitară), materii, care în alte licee nu se mai studiază. Aceste elemente dau mai multă libertate şi putere de decizie elevilor, ceea ce dezvoltă responsabilitate, capacitatea de a decide, abilităţi de lucrul în echipă.

Se discută introducerea acestui model de liceu în legislaţie ca alternativă la alegere şi pentru alte licee. Ceea ce demonstrează că nu e cazul să aşteptăm când se va schimba legislaţia pentru a face schimbări acolo unde suntem. E suficient să ştim ce vrem şi să găsim oamenii care ne împrtăşesc gândurile. E în puterea noastră să construim Şcoala Viselor Noastre.

P.S.: Cu siguranţă au mai fost idei care mi-au scăpat şi senzaţii pe care eu nu le-am avut. Simţiţi-vă liberi să completaţi cu gândurile şi impresiile voastre.

Ne dorim ca aceste întâlniri să fie lunare. Oricine poate propune teme de discuţii şi poate modere întâlniri, deasemenea puteţi propune un  spaţiu în care să găzduiţi întâlniri. Orice fel de ajutor este binevenit aşa cum această comunitate există datorită implicării noastre, a fiecăruia. Următoarea întîlnire, UpGrade #7 va fi în ianuarie, până atunci ne vedem la o petrecere, o seară de socializare între oameni pasionaţi de educaţie pe 21 decembrie, ora 18.00 la Fundaţia pentru Dezvoltare, str. Puşkin 45, et. 5, birou 505. Priveliştea din acest birou e minunată. Veţi descoperi Chişinăul într-o altă lumină.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s