Ce am descoperit la A Doua neConferinţă UpGrade în Educaţie

La a Doua neConferinţă UpGrade în Educaţie, din 24 octombrie, am făcut mai multe descoperiri, fiecare interesantă, provocatoare şi inspiraţională în felul său. Ţin să le împărtăşesc cu voi:

P1310566Violeta Branişte, învăţătoare de 31 de ani la Hârtopul Mare, Criuleni, care nu renunţă să caute, să schimbe, să înveţe. Mi-a spus că se străduieşte mult să aducă schimbarea în şcoală şi că îi este greu cu mulţi dintre colegi, părinţi, dar se bucură că din când în când câte un coleg îi spune: “Ştii, ai avut dreptate atunci”. Iar la final, dna Braniște mi-a spus că pleacă de la neConferință cu idei de lucru pe doi ani înainte.

Elena Mocanu, învățatoare, proaspătă absolventă de pedagogie, care în acest an are prima promoție de copii și care mi-a spus că nu vrea să ajungă ca unii dintre colegii ei care spun mereu ”Of, copii ăștia. Of, munca asta. M-am săturat. Nu mai vreau să vin la școală.”. Deocamdată, spune Elena, parcă în fiecare duminică îmi doresc să merg a doua zi la școală, iar părinților le-am spus la prima ședință că despre rezultate încă nu vă pot spune mare lucru, noiIMG_8630 acum de abia semănăm semințe, iar ele vor încolți mai târziu. Nu știu cum să fac, să găsesc echilibrul, mi-a mai spus Elena. Regula zice că în primele luni de școala lecția trebuie să dureze 35 minute și să nu dai teme pentru acasă și să faci mai mult jocuri, pentru că e proces de adaptare la școală, dar conform programei nu reușesc să-i învăț pe toți a scrie în 35 de minute, fără să le dau teme. Cum să găsesc acest echilibru încă nu știu.

Tamara Curtescu-Marinciuc, profesoară de matematică, preşedinte  al Asociaţiei Obşteşti ,,ICAR” pentru copii dotaţi cu aptitudini la matematică și şefă de direcţie la Direcţia generală educaţie, tineret şi sport Chişinău care ştie să înveţe din propriile greşeli şi are deschiderea de a împărtăşi această experienţă şi cu ceilalţi. Ne-a povestit cum în peste 20 de ani de muncă la Centrul ICAR a înţeles că nu medaliile şi diplomele îi motivează pe copii, ci oportunităţile de a-şi pune în valoare personalitatea, că nu accentul pe greşeală îi ajută să fie mai buni, ci încurajarea şi sprijinul, că talentul şi excelenţa pot fi oriunde, de aceea e bine să oferi şansa de a încerca tuturor celor interesaţi şi nu doar celor ce dau “semne” de excelenţă.

Am mai descoperit că suntem mai mulţi cei care simţim nevoia de mai multă libertate în educaţie. Cu dna Tamara Curtescu-Marinciuc şi Cristina Lisii de la MiLab am căzut de acord că programa şcoalară e necesară pentru cei care simt nevoia unui reper, dar cei care ştiu ce vor au dreptul la mai multă libertate în a alege ce învaţă şi cum învaţă. Ar fi bine să fie mult mai uşor să creăm alternative educaţionale, să nu fim constrănşi de rigorile unei curricule, a unor examene standart, să fie mai puţină birocraţie şi mai multă deschidere pentru alternativele educaţionale şi chiar să fie încurajate. Tot în această discuţie am fost deacord cu Cristina Lisii care spunea că nu putem cere Ministerului să renunţe la monopol în educaţie, acest monopol se va risipi de la sine dacă vor apărea şi alţi poli de iniţiativă, cum ar fi UpGrade în Educaţie. Ţine de fiecare dintre noi să ne asumăm schimbarea pe care ne-o dorim.

P1310576Am cunoscut-o cu plăcere şi pe Rodica Boguş, profesoară de limba şi literatura română la Orhei, de 4 ani, dirigintă în acest an la clasa a 5-a, pe care am simţit-o dornică de a împărtăşi şi învăţa experienţe despre relaţionare, despre capacitatea noastră de a ne înţelege şi accepta pe noi şi de a-i înţelege şi accepta pe alţii. Mi-a plăcut că a venit să caute răspunsuri, oferind mai întâi propriile ei soluţii pe care le aplică cu părinţii şi elevii.

A fost o bucurie să comunic cu Pavel Cerbuşcă, vice-director la Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pedagog cu vocaţie şi viziune, care înţelege atât de limpede de ce şcoala nu este doar un loc de muncă pentru profesori, ci mai întâi de toate un mediu care oferă servicii educaţionale, pornind de la nevoile copiilor. Şi ştie cum să facă acest lucru. Iar următoarea întâlnire UpGrade în Educaţie va fi pe tema propusă de dumnealui – Şcoala Altfel. Cum construim o şcoală pentru elev, pornind de la elev.

IMG_8601I-am descoperit şi pe tinerii de la Liceul Academiei de Științe, Cătălina, Anastasia, Petru, Alexandru, încrezători, responsabili și pozitivi. Sper că și pentru ei experiența de la neConferință a fost o descoperire. Mi-au plăcut observațiile lor făcute atunci când la fianlul întâlnirii răspundeam la întrebarea: Ce vom face din cele învățate la neConferință? Alexandru spunea că de acum încolo nu va mai da atât de multă importanță notelor, iar Petru spunea că a înțeles că atunci când vrei să faci ceva, poți pur și simplu să faci, nu ai nevoie de aprobarea nimănui. Și mai spunea Petru că profesorii ar trebui să discute mai mult cu elevii, lecțiile nu sunt interesante când vorbește doar profesorul, să ne întrebe ce știm, ce ne interesează, așa relația noastră ar fi mai interesantă.

L-am mai descoperit pe Mihai Calestru de la Asociația Internațională pentru Educație, preocupat de lipsa profesorilor tineri în școli, dar și a bărbaților. Copiii trec 12 ani prin școală fără să aibă suficiente modele masculine. Iar pentru profesorii tineri, care caută oportunități și în afara școlii, sistemul ar fi bine să fie mai flexibil și mai deschis, chiar dacă aceștia sunt dispuși să lucreze doar cu jumătate de normă în școală, ei ar putea fi catalizatori ai comunității în ansamblu, inițiând proiecte de dezvoltare. Şi astfel am ajuns la ideea că o şcoală poate fi un mediu de învăţare pentru întreaga comunitate, nu doar pentru copii, poate fi locul în care, în diverse contexte, se întâlnesc toate generaţiile şi fac transfer de experienţă şi opinii. De exemplu, sala de sport dintr-o şcoală ar putea fi deschisă, după ore, pentru toată comunitatea.

P1310571Am mai descoperit energia Laurenției Filipschi de la Junior Achievement, deschiderea şi hotărârea Zinaidei Soroceanu de la Applied Scholastics, căldura Ludmilei Adamciuc de la AIESEC, optimismul şi interesul pentru educaţie a Angelei Rotaru de la FISC (da, FISC, nu am greşit), curiozitatea Anei Perciun, o mamă conştientă şi interesul Tatianei Chihai, educatoare la Mileştii-Mici, umorul lui Iosif Moldovan de la CIDDC, spiritul de cooperare a Svetlanei Dieva, datorită căreia am descoperit cum e să primeşti flori de la o profesoară.

Toţi ei, plus cei pe care i-am revăzut cu plăcere la neConferinţă, sunt oameni pe care aş vrea să-i văd mai des, la întâlnirile UpGrade ce vor urma şi nu numai. Pentru că UpGrade în Educaţie înseamnă mai întâi de toate oameni care te inspiră prin ceea ce sunt, îţi dau încredere prin ceea ce fac şi te provoacă cu felul lor de a pune întrebări. Iar neConferinţa este o ocazie de a cunoaşte astfel de oameni.

Pentru voi cum a fost A Doua neConferinţă UpGrade în Educaţie? Ce oameni şi idei aţi descoperit?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s