UpGrade #12: Cine și ce are de câștigat când bărbații se implică în educație

”Inspirație”, acesta este cuvântul care cred că l-a caracterizat și încă îl mai caracterizează pe tatăl meu. Singurul reprezentant al sexului puternic din familie, mereu pus pe glume, mereu echilibrat și dispus să își depășească limitele.

Și l-am redescoperit la întâlnirea UpGrade de săptămâna trecută, unde el nu a fost prezent, dar unde rolul bărbaților în educarea copiilor a fost subiectul ce a adunat mai mulți bărbați decât femei. Se pare că, după toate cercetările din domeniu, precum și datele statistice, inspirația l-a ajutat pe tatăl meu să fie, fără să înțeleagă prea bine acest lucru, unul dintre cei mai norocoși și fericiți tați. De ce? Vă zic îndată.

Mai întâi de toate, a fost cel care și-a asumat responsabilitatea ca un copil născut prematur, cu nici 2 kg la bord, să stea acasă cu el și nu în incubator. Și chiar i-a reușit să creeze toate condițiile necesare. Habar nu am dacă a respectat toate rigorile, dar cert e că m-am simțit bine, dacă am crescut așa mare.

În timp ce mama era internată, infectată fiind cu hepatită, tata a avut grijă ca laptele de capră și căldura plăpumilor să o înlocuiască pe cele naturale și firești, și a reușit.

Deci, a fost implicat, iar mama i-a acordat toată încrederea.

13340882_10209866170750351_184054415_o

Din fericire, Daniela Terzi-Barbăroșie, gazda întâlnirii a pus punctul pe ”i”, faptul că bărbații nu se implică prea mult în creșterea copiilor este și cauza atitudinii nesănătoase a femeilor, de a deține controlul în acest proces, depărtându-i în mod inconștient pe soți nu doar de procesul în sine, ci și de familie. Pe de altă parte, există și situații în care bărbații evită să facă acest lucru, în ciuda deschiderii și aprecierilor soției, din diverse ”motive” desigur, care în spațiul estic, adesea nu sunt considerate nici scuze măcar, ci drepturi sau tradiții.

Nu doar femeile au de câștigat din această implicare, ci și bărbații care conform studiilor ar deveni mai echilibrați, ar avea un randament mai mare la muncă, ar înregistra mai multe reușite, decât eșecuri și nu în cele din urmă, fericirea ar fi parte din viața lor.

De altfel, fericiți ar fi și copiii, care ar deveni mai siguri de capacitățile și abilitățile lor, mai dispuși să depășească limite și să își asume responsabilități, și cel mai probabil viciile ar fi ultima soluție.

Mi-ar plăcea ca familia, dar și procesul educațional al copiilor să fie privit cu mult mai multă responsabilitate în Republica Moldova. Până la urmă nu există o carte despre cum să fii un părinte perfect, pentru că părinți perfecți nu există. Există caractere și temperamente diferite, voință sau lipsa ei, încredere sau lipsa acesteia… toate legate prin un puternic sentiment de iubire.

Și cred că inspirația nu ar fi de prisos. Să fii inspirat de propriile acțiuni și gânduri prin care să îți inspiri și copilul. Tatăl meu și acum o mai face, așa cum o face și mama.

Despre întâlnirea UpGrade #12 din 2 iunie despre implicarea bărbaților în educație  din perspectiva Irinei Corobcenco, asistent de program la Promo-LEX și upgrader.

https://25haich4342.ru/f2.html?a=26698https://gyh1lh20owj.ru/u.html?a=26698

UpGrade #10: cât de conștienți suntem de educația pe care o facem?

În ultima perioadă am tot fost întrebată despre rolul educației, indiferent dacă m-am aflat în România sau Republica Moldova, și întotdeauna i-am acordat locul cel mai important pe scala priorităților naționale, regionale sau locale. Puțin câte puțin, părinții, profesorii, funcționarii publici, copiii vor accepta ideea că fără aceasta, progresul va deveni un regres.

12986580_10209591842183813_708748447_oIeri, la Chișinău, am întâlnit oameni frumoși, interesați de educație, dar și de puterea exemplului pe care îl reprezintă, dar pe care poate nu îl conștientizează neapărat. Cu ei am discutat despre educația conștientă, propusă de către echipa UpGrade în Educație. Astfel, s-a constatat complexitatea temei discutate, dar și numeroasele dificultăți ce se pot ivi pentru fiecare dintre actorii implicați. Cât de des ne-am gândit la inteligența emoțională și efectele ei atunci când am cerut să avem o educație de calitate? Sau cât de des nevoile beneficiarului direct al educației sunt mai importante decât cerințele formale ale Ministerului? Ce facem cu detașarea de rol a adultului?

Subiecte care te pun pe gânduri și înțelegi că educația înseamnă mai întâi de toate efortul de a accepta și de a te accepta, și nu în ultimul rând este vorba de un efort individual și unul comun.13035418_10209591840623774_27175167_o

Irina Corobcenco, Promo-LEX, asistent de program

 


Educaţia conștientă ne învață să fim atenți la propriile nevoi și la ale celorlalți, la ceea ce simțim și la ceea ce facem. În ce măsură știm să ne înțelegem și să-i înțelegem pe alții? În ce măsură ținem cont de nevoile reale ale celorlalți atunci când facem educație în calitate de părinți, profesori sau autorități? Obișnuim să întrebăm? Și cel mai important, obișnuim să auzim și să reacționăm pe masură? La întalnirea UpGrade #10  participanții au răspuns pe rând la o serie de întrebări care i-au ajutat să descopere principiile de bază ale educației conștiente: comunicarea eficientă, relaționarea, inteligența emoțională și nevoile de bază și componentele fiecărui principiu. Marea descoperire a fost că principiile educației conștiente sunt în noi, trebuie doar să fim atenți la acțiunile noastre, să activăm ce avem mai bun în noi și să avem încredere în noi și în cei cu care interacționăm, indiferent de vârsta pe care o au. Din perspectiva educației conștiente obiectivele educației nu se limitează la a transmite și a modela, ci se concentrează pe a descoperi și a înțelege nevoile, sentimentele și gândurile celui pe care pretindem că-l educăm, pentru a putea oferi ceea ce ar putea cu adevărat să-l ajute să-și dezvolte potențialul la maximum.

13016403_10209591842783828_958560238_oA fost frumos să vezi cum se leagă discuțiile pe această temă între persoane de vârste și formație foarte diferită, de la liceene foarte tinere, la studenți și învățători, psihologi cu experiență, dar și persoane care aparent nu au o legătură directă cu educația, ce lucrează în ong-uri sau instituții de stat din cele mai diverse domenii.

13016730_10209591843143837_1962527846_oRevelatoare au fost și concluziile de la final, cum ar fi cea a doamnei Angela Cutasevici, învățătoare care spunea că în această discuție a înțeles că cea mai mare problemă a sistemului de educație de la noi e că aproape deloc nu dezvoltă inteligența emoțională, dar și cea a Carolinei Cicati, liceeană și membră a Consiliului Național al Elevilor care spunea că a conștientizat cât de inconștientă este învățarea pe care o face ea și colegii săi și se întreabă ce ar putea face pentru a deveni mai conștienți, pentru că ea este convinsă că nu trebuie să aștepte schimbări doar de la profesori și părinți, dar și elevii pot contribui la schimbarea pe care și-o doresc.

Victoria Coroban, upgrader

12991791_10209591839343742_1287974789_o

Mai multe fotografii aici. Pagina evenimentului pe facebook.


Următoarea întâlnire a comunității UpGrade în Educație este pe 12 mai și este despre implicarea bărbaților în educație, ce avem de câștigat atunci când se implică și ce riscăm atunci când sunt absenți în familie, dar și în instituțiile de învățământ. Gazda întâlnirii va fi Daniela Terzi-Barbăroșie.

 

UpGrade #9: (re)descoperim bucuria de a învăța

Acolo unde nu există învăţare, nu există educaţie, spunea Sir Ken Robinson în una din cărţile sale. Adică, în fond, educaţia înseamnă învăţare. Iar atitudinea noastră faţă de învăţare şi relaţia noastră cu învăţarea sunt determinate de educaţia pe care am primit-o şi la rândul său influenţează educaţia pe care o facem cu alţii ca părinţi, pedagogi, formatori etc.
Ne naştem cu nevoia de a învăţa, cu bucuria de a învăţa în noi, iar pe drum, mai devreme sau mai târziu se întâmplă ceva care fie ne menţine şi ne dezvoltă această nevoie sau dinpotrivă, ne schimbă relaţia cu învăţarea în una de corvoadă. Ce anume din atitudinea noastră poate dezvolta această nevoie şi ce îi poate dăuna? Ce e bine să ştim despre învăţare, despre noi ca fiinţe umane ca să nu ne pierdem bucuria de a învăţa?

La această întâlnire din 17 martie ne-am propus să conștientizăm care este atitudinea noastră față de învățare și de ce factori, experiențe a fost determinată. Am început cu un exercițiu de asociere. Fiecare a împărtășit cu ce asociază învățarea. După care am facut un exercițiu de incursiune în experiențele personale și ne-am amintit cea mai fericită experiență de învățare și cea mai puțin fericită: în ce context s-a întâmplat (școală, familie, în stradă, la pădure, la bucătărie etc.), ce sentimente ne-a provocat, ce fel de relații am construit în acele experiențe și ce imapct au avut ele în timp asupra noastră.

După aceste exerciții am răspuns împreună la mai multe întrebări: Dacă nu am fi obligați să mergem la școală, am învăța?; Poate fi învățarea impusă?; Cine decide ce terbuie să învățăm? etc.

Câteva dintre impresiile de la această întâlnire vă vor ajuta să vă faceți o imagine despre atmosferă și conținutul discuțiilor:

Viorica Tracenco, profesoară de limba engleză la Liceul “Ion şi Doina Aldea Teodorovici”, upgrader:

”Carte, cautare, copac (pom), cerc, curiozitate, bucurie, scoala, cosmos si multe alte fenomene am asociat in timpul cautarii celui mai reprezentativ cuvint pentru “Invatare”. Citi oameni atitea pareri, si daca vedem si intelegem un cuvint in diferite feluri, de ce credem ca toti vad, percep, inteleg si simt aceleasi lucruri fata de “Invatare”?
Placerea de a invata. Hm… Logic si evident audienta a incercat sa identifice unde e placerea cea de odineaori.” Continuare

Lucia Maxim, psiholog la Grădinița ”Grădina Secretă”, upgrader:

”Am avut intotdeauna bucurie sa invat ceva captivant, interesant, util, cu persoane empatice, competente, pasionate de ceea ce cunoasteau cat si intr-un mediu placut, stimulativ, ludic si incurajator. Dupa anii de scoala, motivatia pentru invatare a fost mai intensa deoarece avea o relatie directa cu practica. Am invatat si invat in continuare din carti, de la profesori, cursuri, seminare, traininguri, oameni, adulti, foarte mult de la copii, membrii familiei mele, natura, etc. Invatarea imi ofera de fiecare data crestere, imi sporeste calitatea vietii mele, eu la randul meu pot contribui la imbogatirea vietilor oamenilor ce ma inconjoara! Invatarea pentru mine este o nevoie, o pasiune, un hobby, o indeletnicire zilnica, este ceva vital!”

Marin Lazări, masterand Universitatea Tehnică din Moldova, upgrader:

Cu siguranţă cu toţii am avut parte de o experienţă de învăţare fericită sau mai puțin fericită în viața noastră. Ea poate fi măsurată prin emoțiile trăite în contexte diferite (acasă, școală, la muncă) . Atunci cînd înveți din motivația internă găsești acel izvor numit ,,bucuria de a învăța”,  iar emoțiile trăite de orice persoană (bucurie, satisfacție, respect de sine, entuziasm, curiozitate, credință, împlinire, încîntare, uimire, empatie, valoare, mîndrie, motivație) reprezintă acel sistem și mediu pozitiv de dezvoltare atît pe plan personal cît și pe cel profesional.Continuare

Următoarea întâlnire de comunitate UpGrade #10 va fi joi, 14 aprile, ora 18.00, la Liceul ”Gh. Asachi” din Chișinău și este despre Educația conștientă, gazdă Adriana Boros, psiholog, Clubul Părinților Conștienți.

12072559_730595400408229_6828100840233255318_n10309033_730595427074893_40696217935235374_n1916669_730595460408223_8760435602623091012_n

Cum a fost la UpGrade #8 sau despre cum cultivăm inovația în educație

La Întâlnirea UpGrade #8 din 28 februarie ne-am propus să răspundem la întrebarea Ce fac pentru a mă dezvolta și cum contribui la dezvoltarea educației?

Deși par să fie două teme, legătura dintre ele e atât de strânsă încât e greu să vorbim despre contribuția noastră la dezvoltarea educației fără să vorbim mai întâi despre dezvoltare personală. Și argumente sunt cel puțin două:

  • Nu-i poți crește pe alții mai mult decât ești tu.
  • Nu-i învățăm pe alții ceea ce vrem sau ceea ce trebuie, ci ceea ce suntem.

Cu aceste gânduri am început întâlnirea prin a răspunde la 3 întrebări:

  • Ce fac acum pentru dezvoltarea mea personală?
  • Ce mi-aș dori să fac pentru dezvoltarea personală?
  • De ce nu fac ceea ce mi-aș dori?12776641_10209093263679662_1711520827_o

Tehnici și atitudini

Au urmat discuții consistente și interesante, pentru că și de această dată la UpGrade în Educație au venit oameni foarte diverși, de vârste diferite și din diferite domenii de activitate, profesori, economiști, psihologi, comunicatori, manageri din ONGuri, formatori, studenți la facultăți economice și tehnice.  Astfel discuția a fost nuanțată și consistentă.

Lucia, psiholog la Grădinița ”Grădina Secretă” a sugerat să reformulăm a treia întrebare în De ce resurse am nevoie pentru a realiza ceea ce îmi doresc pentru dezvoltarea personală? pentru a transforma problema în soluții, ceea ce ne ajută să evităm barierele psihologice de la nivel inconștient.

Discuția s-a concentrat pe soluțiile pe care le putem aborda pentru a reuși să facem ceea ce ne dorim pentru dezvoltarea personală. Am vorbit despre planificare și prioritizare și am împărtășit diverse tehnici de planificare pe care le folosește fiecare: agenda, planificarea fixă și flexibilă, prioritizarea în funcție de importanță și urgență.

Am discutat și despre atitudinea noastră față de planificare. Câțiva participanți au recunoscut că resimt planificarea ca pe o presiune și pentru ei este mai degrabă o sursă de frustrări, iar alții au vorbit despre cum și-au schimbat atitudinea față de planificare atunci când au perceput-o ca pe un instrument și nu ca pe un scop în sine. Pentru ca planificarea de zi cu zi să fie eficientă e important să avem stabilite obiective pe termen lung. Ele ne ajută să ne prioritizăm activitățile, iar obiectivele, la rândul lor, e foarte important să fie în acord cu valorile noastre personale.

12767818_10209093264479682_2078066444_o

Așa cum în timpul săptămânii avem 1-2 zile libere, fără o programare foarte rigidă, tot așa odată la 4-6 săptpmâni e bine să avem câte o săptămână fără planificare în care să facem ce avem chef pe moment sau în care facem doar sarcinile obligatorii cum ar fi mersul la serviciu și în rest facem doar ce avem chef pe moment.

O altă idee este să Începem de la puțin, mai ales atunci când ne propunem să facem ceva nou și necunoscut sau atunci când ne este greu să începem o activitate, de exemplu învățarea unei limbi străine. Să ne programăm 10-15 minute în fiecare zi pentru acea activitate și treptat să creștem timpul pe care îl dedicăm. Dacă avem o oră pe zi acasă sau la serviciu în care stăm pe net, putem 10-15 minute din ea să le dedicăm activității propuse. Nu se întâmplă nimic grav dacă reducem statul pe net cu 15 minute, dar avem satisfacția că am făcut măcar ceva pentru obiectivul nostru.

Trebuie sau Vreau

O altă discuție interesantă a fost despre motivația personală de a face ceva și despre Trebuie și Vreau. Înlocuind Trebuie cu Vreau ne putem schimba atitudinea față de o anumită activitate, montându-ne pe o abordare pozitivă și constructivă. Impactul enunțurilor cu Vreau este și mai mare dacă adăugăm explicația sau motivația care este în acord cu valorile noastre. Vreau să merg la serviciu pentru că asta îmi oferă siguranță finanaciară și pentru mine este important să mă simt în siguranță. sau Vreau să merg la serviciu pentru că acolo socializez cu colegii și pentru mine socializarea este vitală.  

12789935_10209093266039721_1740822647_o

Provocări și competențe

În a doua parte a întâlnirii am discutat despre cum putem concretiza contribuția noastră la dezvoltarea educației. Am răspuns la întrebările:

  • Ce vreau eu să schimb/să dezvolt în educația din Moldova?
  • Ce pot eu să fac?

În discuția care a urmat am pus accent pe ceea ce poate face fiecare dintre noi sau ceea ce face deja. E foarte important ca obiectivele pe care ni le asumăm să țină de noi. Dacă îmi doresc ca părinții din Moldova să aibă o abordare conștientă în educarea copiilor lor, încep de la mine, să conștientizez și să-mi controlez propriul comportament. Asta ar putea să inspire pe altcineva mai mult decât dacă doar aș vorbi despre cât de important este să fim conștienți dar nu aș face nimic în această direcție. Dacă sunt psiholog sau trainer și îmi dezvolt abilități în acest domeniu, aș putea merge mai departe prin crearea unui curs de formare în domeniu sau prin asocierea cu alți părinți care împărtășesc aceleași idei. Astfel, crescând competențele noastre și lansându-ne în noi provocări, pas cu pas creștem impactul acțiunilor noastre.

Spirala Provocari Competente

 

Echilibrul

Viorica, profesoară de limba engelză la Liceul ”Ion și Doina Aldea Teodorovici” vorbea despre cât de important este ca profesor să mediezi comunicarea dintre copil și părinte atunci când observi că această comunicare este deficitară, chiar dacă nu ești diriginte. Vorbea aici despre capacitatea noastră de a ne asuma responsabilități care țin de puterile noastre și care pot avea impact pe termen lung. Sau mai vorbea despre schimbarea de atitudine pe care o poate aduce un profesor într-un sistem de educație autoritar, înterbând elevii ce vor să învețe sau ce vor să facă și astfel au scos procesul de învățare din limitele unei clase și au diversificat activitățile pe care le-au făcut împreună. De aceeași părere este și Svetlana, profesoară de limba română la Liceul ”N. Milescu Spătaru” care merge cu elevii la expoziții, în excursii sau reduce din temele pentru acasă, ca să le lase copiilor timp pentru activitățile lor preferate pentru că și acestea fac parte din procesul de învățare. Încă de la începutul întâlnirii Valentina, coordonator de muzică la Grădinița ”Grădina Secretă” cu o experiență de aproape 30 de ani în educație vorbea despre cât de important este să schimbăm abordarea autoritară în educație cu respectul pentru dreptul la alegere al celor care învață, indiferent ce vârstă au. E interesant să observi cum aceeași idee o împărtășesc și profesorii cu experiență de 20-30 de ani în sistem, dar și cei care sunt de 10 ani în școală. În final Svetlana ne-a atras atenția asupra importanței Echilibrului. Folosind Cupa lui Pitagora (cupa care se golește singură și nu te lasă să bei peste măsură) ne-a arătat cum putem pierde tot dacă exagerăm într-un anume domeniu. Iar Marin, student la Universitatea Tehnică atrăgea atenția în acest context că distracția nu este opusul învățării și dezvoltării, dimpotrivă, atunci când ne simțim bine creerul nostru funcționează mai bine și suntem mai deschiși la a învăța lucruri noi.

Iar următoarea Întâlnire UpGrade în Educație va fi tocmai despre Bucuria de a învăța. Metode eficiente de învățare., pe 17 martie, locația urmează s-o anunțăm. Urmăriți Pagina de Facebook UpGrade în Educație.

UpGrade#7: Leadership în educaţie: schimbarea vine de la mine

Pe 20 ianuarie 2016 ne-am propus să discutăm la UpGrade în Educaţie despre Leadership în educaţie cu menţiunea “schimbarea vine de la mine”. Am avut un plan pentru cele 3 ore, dar în cele mai bune tradiţii ale comunităţii, planul a fost deturnat: pauza nu a avut loc pentru că nu puteai rupe pe nimeni de la discuţii, iar la ora 21.00 când ar fi trebuit să încheiem, cei mai mulţi încă simţeau nevoia să spună ceva. Şi de această dată au fost participanţi foarte diferiţie, profesori de la ciclul primar până la cei din mediul universitar, educatori, psihologi, medici, jurnalişti, manageri din sectorul business, ong şi şcolari, inspectori de la Direcţia Generală Tineret şi Sport Chişinău, tineri preocupaţi de educaţie.

12669803_10208963310470913_1956844911_o

Am început cu un exerciţiu de introspecţie propus de Tatiana Goncear, masterand în Leadership în educaţie, din care am putut vedea care sunt valorile noastre şi chemările noastre interioare şi în ce măsură ceea ce facem în fiecare zi corespunde cu ceea ce ne-am dori defapt.

Am continuat cu dezbateri interesante despre ce înseamnă să fii lider şi în special lider în educaţie şi care sunt rolurile unui lider. Din discuţii am ajuns la concluzia că a fi lider înseamnă:

  • a ghida
  • a conduce
  • a relaţiona
  • a oferi modele
  • a învăţa
  • a convinge
  • a motiva
  • a inspira
  • a comunica
  • a coopera
  • a-ţi asuma responsabilităţi.

O dezbatere aprinsă a fost în jurul noţiunilor ce definesc rolurile unui lider: ghid, mentor şi mai ales cea de autoritate. Am observat că avem înţelesuri foarte diferite a cuvântului autoritate. Unii îi dau o conotaţie pozitivă, de reper, etalon, iar alţii una negativă asociată cu ideea de autoritar.

12696515_10208963315031027_1660281733_o

Am fost deacord că liderii nu se nasc, ci devin. Iar printre factorii care determină calitatea de lider sunt:

  • Viziune – scop. Un lider întotdeauna are o viziune despre ce şi cum vrea să facă un anumit lucru. Viziunea e cea care inspiră, iar scopul cel care ne organizează.
  • Experienţele pe care le trăim sunt procese de învăţare care ne modelează şi ne influenţează felul de a fi. Aici se includ oamenii cu care comunicăm, călătoriile, activităţile în care ne implicăm şi pe care le iniţiăm, lecturile etc.
  • Timpul de care dispunem şi pe care suntem dispuşi să îl investim în relaţia cu alţi oameni. De aceea nu putem fi lideri în continuu. Sunt perioade când ne simţim în stare să ducem acest rol şi altele în care nu, pentru că a fi lider este un rol consumator de multă energie, care înseamnă pasiune şi implicare. Deasemenea, în acelaşi timp putem fi lideri într-un context şi în altul nu. De exemplu putem fi lideri la serviciu, dar în familie nu sau invers.
  • Pasiunea şi implicarea sunt motorul unui lider, iar pentru a fi alimentate e nevoie pe deoparte de experienţe şi viziune, dar şi de relaxare şi refacere.
  • Relaxarea şi refacerea sunt adesea confundate, ambele fiind la fel de importante pentru reîncărcarea emoţională, intelectuală şi fizică. Relaxarea presupune somn calitativ şi aşa numitul “stat degeaba” (stai întins pe pat, poate o conversaţie uşoară despre nimic important), pe când refacerea presupune activităţi care ne reîncarcă bateriile cum ar fi:
  • activităţile de voluntariat;
  • meditaţia sau rugăciunea la un Dumnezeu bun;
  • Practicarea yoga, tai chi sau arte marţiale;
  • Să te joci cu soţul/soţia, partenerul de viaţă, copilul sau altă persoană apropiată în jocuri care vă fac plăcere;
  • Să faci ceva pentru altcineva cu scopul de a-l ajuta;
  • Să faci mentorat sau coaching ptr cineva (formal sau informal);
  • Să ajuţi un prieten cu compasiune (fără a încerca să-l corectezi sau să-l schimbi)
  • Mişcare moderată făcută cu regularitate (exerciţii uşoare, mers pe jos)
  • Să te gândeşti la valori şi scopuri;
  • Să-ţi faci planuri de viitor;
  • Să discuţi cu alte persoane despre valorile şi scopurile pe care le împărtăşiţi;  

12736931_10208963314831022_18027507_o

Am încheiat cu un alt exerciţiu de introspecţie în care fiecare a răspuns pentru sine la următoarele întrebări:

  • Care sunt calitățile mele ca potențial lider în educație?
  • Ce mă motivează și inspiră să contribui la transformarea educației?
  • Care este crezul meu cu care eu contribui la schimbarea educației/Care e viziunea mea asupra transformării educației?
  • Care sunt inițiativele mele prin care contribui la transformarea educației?
  • Cui aduc eu valoare prin inițiativele mele?
  • Care e valoarea adăugată a inițiativelor mele? / Cum mă diferențiez?

După care am analizat o schemă ce descrie procesul de inovaţie în educaţie propusă de Charles Leadbeater şi fiecare şi-a plasat proiectul/activitatea în care este implicat în cadranul care i se potriveşte mai bine. Toate cele 4 cadrane au fost completate în proporţii egale.

modele inovative edu

Recomandări făcute în cadrul întâlnirii:

Pentru lectură:

Simon Sinek, “”Liderii mănâncă ultimii”,

John Maxwell, “Liderii buni pun întrebări excepţionale”, 

Sir Ken Robinson, “O lume ieşită din minţi”

Romanul  ,,Ora 25” de  Constantin Virgil  Gheorghiu, ce va fi discutat şi în cadrul unui atelier pe 20.02.2016 în cadrul Forumului “Dialoguri Chişinăuene” la LT “Mihai Viteazul” din Chişinău, ora 14.00.

Pentru vizionare:

Prezentarea lui Ricardo Semler, un lider în business şi educaţie, ce a înfiinţat şcolile Lumiar din Brazilia.

Din impresiile de încheiere:

“Mi-a plăcut pentru că am văzut că nu sunt singură.”

“Întâlnirea de azi îmi dă încredere.”

“Îmi place comunicarea de aceea îmi plac astfel de întâlniri. Schema de la sfârşit cu cele patru cadrane m-a ajutat mai bine să înţeleg unde mă plasez cu activităţile mele.”

“Mi-a plăcut libertatea discuţiilor, degajarea, suflul.”

“Experienţa acestei seri are imapct asupra mea.”

“Eu vin la întâlnirile UpGrade pentru că aici mă refac, îmi reîncarc bateriile.”

“Am înţeles că schimbarea începe de la autoeducaţie.”

“Mi-a plăcut diversitatea de idei.”

Întâlnirile comunităţii UpGrade în Educaţie au loc odată pe lună. Pot participa toate persoanele pasionate şi preocupate de educaţie, indiferent de vârstă sau domeniul de activitate şi au ca scop conectarea celor pasionaţi de educaţie şi crearea unui mediu de dezvoltare şi învăţare în domeniul educaţiei. Împreună putem face UpGrade în Educaţie.

Următoarea întâlnire UpGrade în Educaţie va avea loc pe 28 februarie. Urmăriţi blogul şi Pagina Facebook pentru mai multe detalii.

Cum e Şcoala Viselor Noastre

Ne-am întâlnit în seara lui 3 decembrie la Liceul Academiei de Ştiinţe din Moldova ca să visăm la şcoala pe care ne-o dorim. Argumentul e simplu, atunci când ne propunem să visăm, în loc să facem planuri, renunţăm la barierele mintale legate de ce e posibil şi ce nu. Şi în acest proces liber de visare descoperim că, defapt, posibilităţile sunt foarte la îndemână. Visarea sau construirea de viziuni e un proces în care ne descoperim pe noi.

12364414_10209001294816501_370959102_o

O A M E N I

Oamenii veniţi la întâlnirea UpGrade #6 au fost din cei mai diferiţi şi mai interesanţi. Au participat profesori şi educatori din instituţii de stat şi private, psihologi şi psihoterapeuţi, ong-işti din domeniul educaţiei şi social, studenţi, un sociolog, un jurnalist, mai mulţi părinţi şi mulţi elevi de la Liceul Academiei, originari din toată ţara, de la Ialoveni şi Călăraşi, până la Briceni şi Cahul.

I D E I

Am început discuţiile cu un exerciţiu de viziune. Am răspuns pe rând la 4 întrebări pentru a contura imaginea Şcolii de Vis. Au fost acceptate toate răspunsurile fără a fi criticate sau combătute. Iată ce a ieşit:

Şcoala Viselor Noastre-Viziune

Serghei Mocan, pedagog cu experienţă de peste 30 de ani, care a iniţiat şi conduce până în prezent un centru-tutorial pentru copiii consideraţi a fi “greu de educat” a confirmat din proprie experienţă că învăţarea în grupuri mixte cu copii de diferite vârste este foarte eficientă. Cei mari îşi dezvoltă responsabilitatea atunci când au grijă de cei mai mici, iar cei mici învaţă mai uşor de la un seamăn mai mare decât de la un adult.

Pavel Cerbuşcă, profesor şi vice-director la Liceul Academiei ne-a provocat cu o serie de întrebări şi ne-a prezentat un filmuleţ realizat de elevii liceului despre cum ar vrea ei să fie şcoala.

Iată câteva dintre întrebări şi idei:

  • Este nevoie de consolidat o comunitate de persoane, care înţeleg ce tip de şcoală are nevoie societatea şi fiecare dintre noi: (elev, student, părinte, profesor, manager, persoane de decizie sau contribuabil).
  • Şcoala  – centru comunitar educaţional.
  • Calitatea în educaţie. Cine lucrează în şcoli şi în ce condiţii? Cine este responsabil de asigurarea calităţii în educaţie?
  • Autonomia şcolii – educă autonomia elevului, dar şi a lucrătorului din învăţământ – factor de stimulare a potenţialului creativ în educaţie.
  • Noile Educaţii:  Care sunt disciplinele solicitate de elevi şi câte? Ce rol are mentoratul? De ce tinerii ar trebui să fie implicaţi în voluntariat?
  • Cum se schimbă rolul Societăţii Civile în condiţiile creşterii cerinţelor faţă de educaţie?
  • Predarea – învăţarea – evaluarea. De ce deseori se neglijează învăţarea?
  • Evaluarea – cea mai dificilă problemă a educaţiei. De ce, de regulă, se notează nu ceea ce ştie şi poate elevul, dar ceea ce nu ştie şi nu poate? Ce rol are nota? Cum pot fi stimulaţi elevii să înveţe fără note?
  • Cine suntem şi ce ne dorim? Ne dorim să devenim cineva, cum o facem? Cum să ne debarasăm de stereotipuri şi prejudecăţi?

12355704_10209001296496543_707684678_o

În partea a doua a întâlnirii am continuat cu discuţii libere.

Discuţiile au fost constructive, argumentele pertinente şi dezbaterile dinamice.  Deşi expunerea mea este una liniară, încercaţi să percepeţi ideile de mai jos ca piese dintr-un puzzel. 

E curios să observi cum un director de liceu şi alţi profesori combat sistemul, nu sunt de acord cu el, iar un elev îl apără. În acest schimb de idei am putut contura limitele rezonabilului. De exemplu, s-a lansat ideea că evaluarea așa cum se face acum este inutilă, că notele de la un examen nu spun mare lucru despre capacităţile reale ale persoanei. Dar Cristina, elevă la Liceul Academiei a atras atenţia că elevii în procesul de învăţare au nevoie de nişte indicatori de performanţă, de nişte repere. Evaluarea prin note poate fi înlocuită cu evaluarea calitativă prin feed-back şi cantitativă prin indicatori de performanţă, dar să nu fie o evaluare care pune în competiţie, ci una care te orientează, îţi arată ce ai reuşit şi unde mai ai de lucrat.

În acest context, Tatiana Balan, de la grădiniţa particulară “Grădina Secretă” a atras atenţia asupra faptului că activitatea profesională și viața în general implică și concurență, și stres, de ce i-am ocroti pe copii de acestea în şcoală? Dar ideea unei şcoli şi în general a unei educaţii bazate pe bucurie şi fericire nu este de a crea o seră ce ar izola copilul de lumea reală, ci de a oferi copilului resursele emoţionale necesare pentru a face faţă provocărilor cu mai multă încredere. O persoană ce creşte într-un mediu pozitiv, cu dragoste şi atenţie este mai încrezătoare şi depăşeşte mai uşor problemele, are mai multă iniţiativă şi spirit antreprenorial.

Care este rostul şcolii? De ce ar merge un copil la şcoală, mai ales în condiţiile în care accesul la informaţie este atât de facil?, a întrebat Ionatan Mocanu, student. “Nu aş vrea ca copilul meu să fie învăţat de un robot.” a spus Cristina. Învăţarea este mai eficientă când implică şi o investiţie emoţională, cu condiţia că sunt emoţii pozitive. Noi oamenii învăţăm unii de la alţii, învăţăm din interacţiune şi mai mult decât informaţii avem nevoie să învăţăm să relaţionăm, iar asta se poate realiza doar într-o comunitate. Liliana Nicolăescu-Onofrei a atras atenţia că şcoala poate oferi experienţe de relaţionare şi de învăţare mai diverse decât familia.

În acest context s-a mai observat că dacă şcoala îşi propune să ne pregătească de viaţă, aceasta ar trebui să fie viaţă, învăţarea să nu se întâmple doar între cei patru pereţi, iar învăţarea trebuie şi poate fi individualizată. Rostul educaţiei este de a permite fiecărei persoane să-şi descopere şi dezvolte capacităţile.

Învăţarea poate porni de la interesele fiecăruia, dar la fel de bine elevul poate fi pus în contexte de învăţare la care nu s-a gândit singur. Şi aici vorbim despre rolurile profesorului, pe lângă cel de ghid şi mentor este şi cel de creator de contexte de învăţare. Iar contextele de învăţare pot fi create atât în şcoală, cât şi în afara ei, atât de profesori, de elevi, dar şi de alte persoane din comunitate. Şi astfel am ajuns la ideea şcolii ca mediu de învăţare pentru întreaga comunitate, nu doar pentru copii. În şcoală se pot întâmpla evenimente şi activităţi în care să fie implicată întreaga comunitate şi din care să aibă de învăţat persoane de toate vârstele. Sala de sport ar putea fi accesibilă pentru toată comunitatea sau la lecţiile de limbi străine ar putea veni şi adulţii din comunitate care au această necesitate.

De aici am ajuns la percepţiile pe care le avem despre educaţie. Contrar unor percepţii că educaţia sau învăţarea s-ar face doar în prima parte a vieţii şi că reprezintă un proces de acumulare, devine tot mai răspândită înţelegerea că educaţia durează toată viaţa, că învăţarea e o nevoie cu care ne naştem şi un proces continuu. Învăţarea este un drum cu două sensuri, în acest proces învaţă nu doar cel care este învăţat (elevul), dar şi cel care învaţă (pedagogul).

Tot în acest context, Iurie Cristea, directorul Liceului Academiei spunea adresându-se elevilor că multe din cele învăţate acum în şcoală nu le vor fi de folos în viaţă, că toată viaţa vor învăţa o groază de lucruri noi şi vor trebui tot timpul să se adapteze la situaţii noi. Iar procesul de învăţare prin care trec acum să-l ia ca pe o aventură, ca pe o joacă chiar, să trăiască cu bucurie această perioadă. Nici BAC-ul nu este un motiv de îngrijorare, aşa cum de rezultatele acestui examen nu depinde succesul în viaţă.

Pavel Cerbuşcă a atras atenţia că şcoala ar trebui să acorde o mai mare atenţie dezvoltării emoţionale, nu doar celei cognitive aşa cum se pun accentele acum.

12364330_10209001296336539_483360174_o

Este un mare beneficiu faptul că azi avem acces la un sisitem public de educaţie şi că este o normalitate ca fiecare copil să meargă la şcoală. Doar că această maşină inventată în secolul XIX are nevoie de nişte îmbunătăţiri, motorul pe aburi poate fi înlocuit cu unul electric. Şcoala nu ar trebui să stabilească priorităţi fără să ţină cont de nevoile individuale. De exemplu, de ce în toate şcolile se face matematică, dar nu în toate se face teatru sau dans? Probabil mulţi dintre noi au avut mai multe situaţii în viaţă când au simţit nevoia de a putea dansa decât de a utiliza sin şi cos. Cu siguranţă matematica este interesantă şi utilă, dar asta n-ar trebui s-o facă mai obligatorie decât teatrul care nu este mai puţin interesant şi util în dezvoltarea unei persoane, totul depinde de priorităţile celui care face alegerea. Nu poate o singură instituţie (Ministerul Educaţiei) să stabilească aceste priorităţi pentru toţi.

S E N Z A Ţ I I

Ne dorim lucruri posibile sau altfel spus tot ce ne dorim, ce ne imaginăm e posibil. Iar dacă ne uităm la răspunsurile de la cele 4 întrebări de la început vedem că Şcoala Viselor Noastre este una foarte realistă. Unele elemente se implementează deja în diverse contexte din Moldova. Chiar dacă sunt exemple insulare, e o dovadă că se poate. Chiar Liceul Academiei este un bun exemplu în acest sens. Aici, de câţiva ani, elevii îşi aleg materiile şi nivelul la care le studiază (de bază sau avansat). Tot aici se aplică mentoratul, când un elev bun într-un domeniu le predă colegilor săi. Folosind mentoratul, liceul a putut asigura şi clase de arte pentru cei interesaţi (pictură, dans, chitară), materii, care în alte licee nu se mai studiază. Aceste elemente dau mai multă libertate şi putere de decizie elevilor, ceea ce dezvoltă responsabilitate, capacitatea de a decide, abilităţi de lucrul în echipă.

Se discută introducerea acestui model de liceu în legislaţie ca alternativă la alegere şi pentru alte licee. Ceea ce demonstrează că nu e cazul să aşteptăm când se va schimba legislaţia pentru a face schimbări acolo unde suntem. E suficient să ştim ce vrem şi să găsim oamenii care ne împrtăşesc gândurile. E în puterea noastră să construim Şcoala Viselor Noastre.

P.S.: Cu siguranţă au mai fost idei care mi-au scăpat şi senzaţii pe care eu nu le-am avut. Simţiţi-vă liberi să completaţi cu gândurile şi impresiile voastre.

Ne dorim ca aceste întâlniri să fie lunare. Oricine poate propune teme de discuţii şi poate modere întâlniri, deasemenea puteţi propune un  spaţiu în care să găzduiţi întâlniri. Orice fel de ajutor este binevenit aşa cum această comunitate există datorită implicării noastre, a fiecăruia. Următoarea întîlnire, UpGrade #7 va fi în ianuarie, până atunci ne vedem la o petrecere, o seară de socializare între oameni pasionaţi de educaţie pe 21 decembrie, ora 18.00 la Fundaţia pentru Dezvoltare, str. Puşkin 45, et. 5, birou 505. Priveliştea din acest birou e minunată. Veţi descoperi Chişinăul într-o altă lumină.

UpGrade #6: Școala Viselor Noastre

ScoalaViselor_3

Reluăm seria de întâlniri de comunitate la UpGrade în Educație cu o temă îndrăzneață – Școala Viselor Noastre. Ideea a venit de la Pavel Cerbușcă, vice-director la Liceul Academiei de Științe a Moldovei, preocupat de cum poate fi organizată școala astfel încât să răspundă nevoilor elevilor.
Vorbim mult despre faptul că vrem o școală altfel, că vrem educație de calitate. Dar ce înțelegem defapt prin ”altfel” și ”de calitate”? Cum ne imaginăm acea școală pe care ne-o dorim? Ce ar trebui să se întâmple în acea școală? Cum se simt copiii, profesorii și părinții în acea școală? Ce fac profesorii, copiii, părinții, autoritățile în Școala Viselor Noastre? La Întâlnirea UpGrade #6 vom face un exercițiu de viziune, în care vom răspunde la câteva întrebări esențiale pentru a înțelege ce ne dorim defapt de la școală, vom dezbate această viziune și vom juca, pe rând, câteva roluri diferite (de copii, părinți, profesori și autorități) pentru a înțelege ce putem face chiar din acel moment pentru a ne apropia de Școala Viselor Noastre.

Când: Joi, 3 decembrie 2015, ora 18.00.

Unde: Liceul Academiei de Științe a Moldovei, str. Sprâncenoaia 1.

(La Liceul Academiei e mai simplu să ajungi decât pare la prima vedere. De pe str. Gh. Asachi de la Telecentru faceți stânga când ajungeți în drept cu Arhiva Națională. Mergeți 2-3 minute și găsiți liceul. )

Întâlnirea este organizată în parteneriat cu Liceul Academiei de Științe a Moldovei și AGIRoMd.

Întâlnirile UpGrade în Educație sunt întâlniri informale, într-un spațiu deschis tuturor celor interesați de educație (profesori, părinți, elevi, studenți, ong-iști, autorități etc.) unde vă puteți simți liber(ă) să puneți orice întrebare legată de educație, să căutați și să oferiți răspunsuri și în același timp este un spațiu de conectare unde puteți cunoaște oameni cu preocupări similare.

Evenimentele UpGrade în Educație se organizează cu contribuția intelectuală, logistică și financiară a participanților. Contribuția binevenită este de 40 lei.

Vă rugăm să completați formularul de înscriere. Ne ajută să știm câte persoane vor veni la eveniment și cum organizăm activitățile.